Parcul Naţional Munţii Călimani – Vf. Bistricior (26 decembrie 2011)

După prima tură pe Vf. Bistricioru, mi-am promis că neapărat trebuie să mai fac o tură pe acest minunat vârf din Munţii Călimani. Am aşteptat venirea iernii deoarece vroiam ca această tură să o fac neapărat iarna. Traseul urmat este nerecomandat pe timp de iarnă mai ales dacă nu ai urcat cel puţin odată vara “cu ochi de iarnă”. În condiţii meteo nefavorabile pericolul de a vă rătăcii este destul de mare de aceea nu încercaţi

să faceţi dintr-o plimbare o adevărată aventură neplăcută.

Traseul făcut pe wandermap.net îl găsiţi mai jos si scuzaţi întârziera.

Hike route 1370845 - powered by Wandermap 

  Foto 1. încă un pic

Am urmat marcajul triunghi albastru care porneşte din Satul Miţa şi continuă prin Valea Colbul – Piciorul Colbu – P-na Gura Plaiului – Vf. Bistriciorul.

Deşi cu o seară înainte eram 4 inşi gata de drum, se pare că pentru doi dintre ei seara nu a fost cel mai bun sfeşnic  aşa că dimineaţă rămân doar eu şi cu încă un amic. Pornim încetu cu încetu înspre satul Miţa unde debarcăm în dreptul blocurilor folosite de muncitorii de la mină pe vremea lui bunicu.

 Foto 2. zărim Bistriciorul peste falnici brazi

 

Traseul face dreapta chiar după aceste clădiri şi continuă prin pădure pe triunghi albastru până la cota 1200 care dă în D.F Gura Plaiului de unde pâna pe Bistriciorul mai sunt 2 ore pe timp de vară. Traseul urmat în prima tură făcută pe Bistriciorul este mult mai lung decât acesta şi este nemarcat până la cota 1200. Atunci am urmat traseul, citez: “Urmăm marcajul triunghi albastru până în dreptul unei bariere unde drumul se ramifică şi de acolo ne hotărâm să nu mai continuăm pe marcaj ci sa o luăm pe Valea Irimie de Jos până la cabana Ocolului Silvic Josenii Bârgăului, ca pe urmă să facem stânga şi să urcăm pe drumul forestier Gura Plaiului.”

Dacă totuşi sunteţi cu maşina şi lenea este mare puteţi liniştit să urmaţi acest traseu care vă scurtează din efortul depus.

 Foto 3. cam aşa arată refugiul

Noul refugiu de sub Vf. Bistricioru este terminat în proporţie de 80% şi este construit pe fundaţia vechii cabane. S-a depus foarte mult efort pentru construirea acestui refugiu aşa că dacă vă aflati în zonă şi folosiţi acest refugiu nu vă bateţi jos de munca unor oameni încercând să lăsaţi locul găsit cât mai curat.

 

 Foto 4. tot mai aproape

Norocul ţine cu noi şi până aproape sus în creastă avem noroc de urme făcute se pare de nişte montaniarzi veniţi pentru schiat. Urmele de placă şi schiuri sunt evidente încă de la intrare în traseu.  La refugiu nu am găsit pe nimeni şi nici sus aşa ca ne-am bucurat de linişte deplină. Pe măsură ce urcăm ne dăm seama că suntem şi mai norocoşi, avem parte se pare de un peisaj de vis şi de o vreme superbă. Soarele ne aşteaptă sus în creastă iar marea de nori instalată la cota 1600 ne încântă ochii. 

Foto 5. ce altceva să îţi mai doreşti

Sus în creastă rămânem muţi la ce se întâmplă în jurul nostru şi pregătim aparatele pentru poze deoarece fiecare secundă petrecută aici merită imortalizată, o vreme de vis, o mare de nori de vis, creasta Rodnei de nedescris, superb. 

 Foto 6. Vf. Zurzugău aflat în dreapta Bistriciorului

  Foto 7. tot mai aproape de  creastă

Foto 8. cu soare în faţă

 Foto 9. în creastă

 Foto 10.

  Foto 11.

   Foto 12. a meritat aşteptarea

 Foto 13. …şi frumoasa creastă a Parcului Naţional Munţii Rodnei

 

 Foto 14. înspre Suhard cu Vf. Omul

 Foto 14. Zurzugău şi marea de nori

Până în creastă am urmat traseul de vară, iar de aici până pe vârf înaintăm destul de greu din cauza zăpezii care pe alocuri atinge un metru, fiind nevoiţi să alegem pe anumite porţiuni să înaintăm în patru labe. Efortul depus şi toată oboseala parcă a dispărut de îndată ce am reuşit să atingem cota 1990 şi punctual final de pe harta noastră. Cel mai frumos lucru pentru mine este momentul când ajungi în vârf, momentul când pentru câteva clipe ai impresia că ai atins Everestul chiar dacă eşti doar la 1600, 2000 m alt. sau un pic mai sus. Nimic nu mai contează, tot stresul cotidian dispare, eşti tu şi omul, omul şi Dumnezeu. 

 Foto 15. Un pic din Tibleş  

 Foto 16. unul a ajuns

 Foto 17. celălalt ajunge imediat

 Foto 18. if i could fly...

 Foto 19. poza de grup

 

 Foto 20.

Foto 21. 

 Foto 22. dovada

Foto 23. creasta Călimanilor

 Foto 24. înspre Rarău - Giumalău

 Foto 25. superba creastă a Parcului Naţional Munţii Rodnei

Avem marele noroc de a zări un pic din creasta superbilor Făgăraşi şi cu zoom maxim reuşesc să imortalizez câteva imagini, ( una dintre ele, vezi foto 26 ).

 Foto 26.

Timpul trece şi nici nu ne dăm seama când au trecut 45 de minute, căci aprox 45 de minute am petrecut sus şi parcă despărţirea a fost foarte grea. La coborârea de pe vârf am ales valea mare unde speram să găsim un pic de apă ca să ne mai potolim setea chiar dacă nu era foarte recomandat să bem. 

 Foto 27. Roşu, Ineuţ şi Ineu

  Foto 28. Pietrosul Calimani

 Foto 29. încotro

 Foto 30. o ultimă poză de pe vârf

 Foto 31. Piciorul Bistriciorului

 Foto 32. Valea Mare

 Foto 33. straniu

Mai poposim un pic la refugiu după care urmăm acelaşi traseu ca la urcare şi până în satul Miţa ne mai oprim doar o singură dată să mai ciugulim câte ceva.  A fost o tură superbă, cu o vreme care ne-a mângâiat privirea.

Alte date “tehnice”, unele de luat în seamă:

 - sus, la cabana Salvamont temperatura a fost de -14 grade Celsius.

 - zăpada este ok pentru schiat.

           - aveti grijă la animalele sălbatice, noi la întoarcere am găsit un picior aproape întreg a unei ciute probabil atacată de o haită de lupi.

           -  am pornit la ora 09 de la casele părăsite şi la ora 16 am ajuns în Miţa, dar pentru cineva care nu prea  este umblat pe munte tura poate dura mai mult aşa că echipaţi-vă corespunzător.

      - drumul până la casele părăsite este ok şi de asemenea din Prundu-Bârgăului şi până în satul Miţa se poate circula foarte bine.

- peste drumul Blajului (între Mureşenii Bârgăului şi lacul de la Colibiţa) aveţi grijă la copii care îşi riscă viaţa cu săniile şi fără un 4x4 nu vă aventuraţi.