Foto 1. Pe bandă roşie
Am ales să
parcurgem următorul traseu: Oraşul Bălan – Piatra Singuratică – Vf. Hăşmaşul
Mare (1972 m) – Lacul Roşu pentru ziua de 21 iulie 2012.
Foto 2. Intrarea în traseu
Foto 3. Vf. Piatra Ascuţită
Pentru duminică în
funcţie şi de chef trebuia să parcurgem pe şosea Cheile Bicazului, dar din cauza trenurilor
nu toată lumea a reuşit să se ţină de program.
Sâmbătă dimineaţa
luăm un rechin din satul Sîndominic, unde am dormit peste noapte în curtea unei
locuinţe ai unor proprietari foarte de treabă, înspre oraşul Bălan. Dacă călătoriţi
cu trenul aveţi grijă că staţia de tren din Sîndominic se numeşte Izvorul
Oltului. Din Sîndominic şi până în Oraşul Bălan sunt aproximativ 10 km.
Traseul porneşte
din dreptul unei biserici catolice pe o uliţă în dreapta pe care se poate merge
cu maşina până la intrarea efectivă în traseu (zona de unde începe marcajul). Domnul
care ne-a luat cu maşina ne-a dus până unde trebuie şi după ce îi plătim ne luăm
rămas bun. Urmăm marcajul bandă albastră care face stânga prin pădure după ce
se trece un podeţ. De aici şi până la Piatra Singuratică unde se află şi Cabană
Piatra Singuratică este exact o oră şi jumătate de mers. Traseul urcă pe lângă
pîrîul Covaci pe cărări de munte printr-o pădure deasă de brad, iar după ce
ajungeţi la o formaţiune stâncoasă numită “La Pîndă” sunteţi tot mai aproape de
cabană. Din zona numită “La Pîndă” se iese din pădure într-o poiană întinsă de
unde se zăreşte cabana şi nu în ultimul rând Piatra Singuratică care veghează
asupra munţilor.
La cabană multă
lume venită pentru distracţie ne întîmpină cu bun venit în maghiară, nu de alta
doar suntem pe un tărâm unde ai impresia că nu eşti la tine în ţară. De la
cabană se zăreşte Vf. Hăşmaşul Mare (1792 m) şi fratele lui Vf. Piatra Ascuţită
(1707 m).
Foto 4. Scări din rădăcini
Foto 5. “La Pîndă”
Foto 6. Cabana Singuratică şi Piatra
Singuratică
Foto 7. Piatra
Singuratică
Foto 8. Vf. Hăşmaşul
Mare
De aici traseul
urmăreşte marcajul bandă roşie prin spatele cabanei într-o uşoară coborâre până
într-o poiană largă. Înainte de a pleca de la cabană suntem avertizaţi de
faptul că s-ar putea să dăm în drumul nostru de câini de la stâni nu foarte
prietenoşi. Din poiană traseul o ţine mult în stânga în urcare şi după ce trecem
de o zonă cu bolovani şi pădure ieşim din nou într-o poiană. Aici am întâlnit o
turmă de oi cu vre-o 10 câini foarte ameninţători gata să ne sfâşie. Am avut
noroc cu ciobanul care i-a alungat chiar la momentul potrivit.
După ce traversăm
poiana de la un capăt la altul drumul se continuă prin pădure. Ştiam că pentru
a ajunge pe Haşmaşul Mare va trebuii la un moment dat să lăsăm marcajul bandă
roşie şi să urcăm prin pădure. Dezorientaţi de nişte cărări hotărâm să lăsăm
marcajul încă de la intrarea în pădure şi să ne aventurăm prin pădure.
Nu a
fost cea mai buna decizie deoarece am bălăurit extrem de mult. Trebuia de la
început să urmăm marcajul pe drumul ce intră în pădure iar înainte de a ieşi din
pădure să facem stânga pe o cărare nu foarte vizibilă dar numai bună de urcat. La întoarcere am
urmat traseul acesta fiind ghidaţi şi de nişte localnici. După ce traversăm pădurea
cu chiu şi vai ajungem într-o poiană de unde zărim crucea imensă de pe Vf. Hăşmaşul
Mare şi fericiţi că suntem tot mai aproape şi am scăpat de bălaureală înaintăm
mai cu spor.
Ajunşi pe Hăşmaşul
Mare suntem extrem de fericiţi de peisajul superb care ni se arată şi vântul
care bate cu putere este numai bun după ce aproape pe tot parcursul traseului
am avut parte de un soare puternic. Declanşăm blitzurile fiecărui aparat, ne trecem
gândurile în caietul găsit pe cruce într-o cutie de metal, luăm masa de prânz şi
pornim apoi încetu la vale de data aceasta pe unde trebuia de la început să urcăm.
Ajungem din nou la marcajul bandă roşie de unde facem stânga şi ieşim din pădure. Odată ieşiţi
din pădure dăm de o poiană numită Poiana Albă unde ar trebuii să dăm de
marcajele bandă albastră şi bulină albastră care duc amândouă la Lacul Roşu. Bandă
albastră se întinde pe 8,6 km (3 ore), iar bulina albastră pe 10,657 km ( 4 ¼ ore).
Foto 8. Crucea de pe Vf. Hăşmaşul
Mare
Foto 9. Fratele Hăşmaşului Mare, Vf. Piatra Ascuţită
Foto 10. Poiana Albă văzută
de pe Haşmaşul Mare
Foto 11. Traversăm Poiana Albă
Foto 12. case de
vară în Poiana Albă
Alegem să urmăm
marcajul bulină albastră chiar dacă este puţin mai lung. Marcajul acesta este
proaspăt refăcut şi nu sunt şanse să vă pierdeţi. Pe drum, foarte aproape de
Lacul Roşu ne-a prins un pic şi ploaia. Pe anumite porţiuni traseul este
foarte, foarte plictisitor şi sunt şanse mari să vă ia somnul. Am ajuns la ora
20 la Lacul Roşu unde era plin de turişti, iar după ce găsim cu greu mare un
loc de cort (7 lei de pers pe noapte) ne delectăm pe la ora 11 cu o ciorbă de
burtă. Somnul a fost unul dulce chiar dacă la 20 de metri de noi s-a ţinut o petrecere
până pe la ora 2 noaptea.
Foto 13. Trei Hotare
Foto 14. pe bulină albastră
Foto 15. Încotro!?
Foto 16. Lacul Roşu la 8 seara
Foto 17. Lacul Roşu
Foto 18. Cheile Bicazului
Foto 19. idem
Duminică mai
toată lumea s-a trezit pe la cât a vrut, fie de bună voie, fie de turiştii gălăcioşi. Dacă pentru Duminică planul era să traversăm Cheile Bicazului pe jos pe şosea,
însă cum planul de acasă nu se potriveşte cu cel din târg nu toată lumea a reuşit
acest lucru.
Eu unul a trebuit să prind cel mai rapid tren înspre Bistriţa.Doar Alina şi
cu Mihaela singurele fete printre 4 băieţi au reuşit acest lucru. Am fost 6
persoane în total, 4 din Cluj venite cu maşina, unul din Braşov venit cu trenul
şi eu care am călătorit de asemenea cu trenul.
La ture cât mai
frumoase!
Foto by Mihaela
