Pagini

13 martie 2012

Tabără de iniţiere în mersul pe munte iarna în Pasul Rotunda (9-11 martie 2012)

“Trebuie să urci cât mai sus pentru a vedea cât mai departe…” Constantin Brâncuşi
 …sau cum să faci parte dintr-un grup de oameni care au aceeaşi pasiune şi anume respectul faţă de munte.

   Foto 1. winter road

Totul a început atunci când s-a sfârşit, totul a început si anul acesta în Pasul Rotunda unde alături de alţi 27 de colegi şi noi colegi ai CAR Universitar Cluj  s-a desfăşurat încă o tabără de iniţiere în mersul pe munte iarna organizată de Domnul Dinu, preşedintele de onoare al Clubului Alpin Român Secţia Universitară Cluj.

Pentru unii aventura a început încă de joi seara, iar pentru alţii doar de vineri când, care cum, sosesc cu mic cu mare la cabana Familiei Rizea din Pasul Rotunda. Cei veniti de joi au ales sa nu parcurgă cei 77 de km în plus prin Bistriţa  şi au ales ruta Cluj- Salva- Năsăud- Rodna- Şant- Valea Mare plus cei 15,6 km de drum neasfaltat( DN 17 D) până la cota 1271 m, de altfel cota maximă a Pasului Rotunda care delimitează Munţii Rodnei (vest) de Munţii Suhard(est). De asemenea de joi a mai urcat şi Titus Hen din Paşcani şi Horaţiu Baban din Bacău, care au urcat din Valea Bistriţei Aurii. Cei care nu au putut să ajungă decât vineri au ales aceeaşi rută ca şi cei de joi cu excepţia Evei care a fost nevoită să mă ia pe mine din Prundu-Bârgăului şi să îşi continue drumul pe ruta cea mai lungă, ajungând la cabană abia la miezul nopţii.

Foto 2. cu paşi mărunţi

Cum eu am ajuns doar de vineri nu prea m-am bucurat de prima zi de tabără aşa cum au făcut-o cei ajunşi de joi care au urcat unii pe schiuri alţii pe bocanci înspre Munţii Suhard cu destinaţia finală Vârful Omu care cu ai săi 1932 m este cel mai înalt pisc al Munţilor Suhard. După cum era de aşteptat cei pe bocanci s-au cam împotmolit, nereuşind decât să îşi dorească achiziţionarea unor schi de tură atât de utile iarna. Câteva poze de joi făcute de Titus Hen veţi găsii mai jos, în rest îmi pare rău că nu pot să vă spun mai multe însă dacă nu am fost acolo nu cred că este cazul să ma hazardez la mai multe poveşti.

Foto 3. Cupola Ouşorului din Suhard (foto. Titus Hen)

 Foto 4. Iarnă, nu glumă! (foto. Titus Hen)

Foto 5. Şi totuşi singur! (foto. Titus Hen)

 Foto 6. Trio-ul magic (foto. Titus Hen)

Ziua de sâmbătă a fost la fel de însorită ca cea de vineri, pentru unii atât de însorită că bronzul de vineri combinat cu cel de sâmbătă a făcut prăpăd pe feţele lor. Noroc cu un pic de cremă anti-UV că dacă nu era la fel de rău şi pentru mine. Sâmbătă Domnul Dinu a ales să urcăm înspre Rodnei, mai bine spus să urmăm traseul Pasul Rotunda-Şaua Gajei, iar pentru cei mai temerari urcare şi pe Vf. Inăuţ (2222 m), vârf care nu a fost atins de foarte multă lume.De ce? ...rămâneţi pe poziţii :D

 Foto 7. cam ce am pierdut vineri

Foto 8. ne apropiem

Pornim pe la ora 08:30 de la cabană cei drept cu greu mare şi destul de răsfiraţi. Traseul parcurge o fâsie de pădure care te scoate în Poiana Rotunda. Luăm încetu cu încetu altitudine şi urcăm în serpentine până pe Vf. Nichitaş unde îi zărim în depărtare pe cei plecaţi pe schiuri cu gândul de a atinge Vf. Inăuţ. Până pe Vf. Nichitaş am profitat de urmele făcute de Ionuţ Şipetean, care fiind şi el pe bocanci s-a încumetat a bate urme pentru cei plecaţi tot pe bocanci însă un pic mai târziu de la cabană. Domnul Dinu încearcă să ne adune şi se interesează de soarta fiecăruia încercând să afle de la unul altul cine este în faţă, câţi sunt în spate, ca un “părinte” adevărat.

Foto 9. Pe vârful Nichitaş

Foto 10. Înspre Rarău-Giumalău

Ce a urmat de pe vârful Nichitaş a fost din păcate harababură totală, încă un motiv în plus pentru Domnul Dinu să ne certe în stilul dânsului şi poate până la urmă ne-om învăţa minte. În faţă erau cei pe schiuri care aveau un avans de  circa o oră faţă de mine şi Ionuţ Şipeţean cu care mi-am continuat drumul pe sub Vf. Gajei pe curbă de nivel cu gândul ca şi noi să urcăm înspre Inăuţ. Cei din faţă, pe schiuri, au urcat pe Vf. Gajei de unde au avut ceva probleme la coborârea în şaua Gajei unde de altfel i-am şi ajuns după un popas cam lung ce îi drept pentru ei.

Foto 11.înspre Valea Mare

Foto 12. Suhard

 
 Foto 13. popas

Foto 14. rider

Foto 15. Roşu-Inăuţ-Ineu

În spate cei pe schiuri au urcat pe Vf. Gajei împreună cu Domnul Dinu, iar cei pe bocanci rămaşi total în urmă au ales să urmeze traseul nostru chiar dacă pentru unii pioletul şi colţarii era ceva nou. Pe vârful Gajei Domnu Dinu a înmânat un prim carnet de membru lui Marius Colcer-Maco.

Foto 16. Roşu(stânga)-Inăuţ(dreapta)

Foto 17. muchia Inăuţului

 
 Foto 18. Şaua Gajei

Foto 19. Piciorul Pleşcuţei

 Foto 20. sub Inăuţ

Ajunşi sub Vf. Inăuţ ne pregătim de urcuşul final când din depărtare se aude vocea Domnului Dinu care ne spune să renunţăm să mai urcăm pe Inăuţ deoarece este prea târziu iar la întoarcere ne va prinde noaptea. Urcăm totuşi pentru o poză pe muchia Inăutului, timp în care Domnul Dinu ajunge la noi şi ne adună pentru o mică morală. Din cei câţi am fost doar trupa venită din Târgu-Mureş au urcat până pe Inăuţ, restu urmând să ne întoarcem la cabană unde ne aştepta o porţie de ciorbă de fasole cu ceapă.

Foto 21. gata de plecare

 Foto 22. start/finish
Pentru mine ziua de sâmbătă a însemnat mai mult decât o tură, a însemnat primirea mea ca membru în marea familie CAR şi m-am bucurat nespus de mult atunci când Domnul Dinu mi-a înmânat carnetul de membru în natură alături de ceilalţi membrii şi viitori aspiranţi cu gândul la ziua când şi ei vor primii carnetul.
De asemenea a mai primit carnetul de membru şi Cipri Laszlo.

Foto 23. momentul mult aşteptat

Foto 24. contemplare

Foto 25. meditaţie

Foto 26. furnici

Atmosfera de sâmbătă seara de la cabană a fost una minunată cu multe poveşti la gura sobei şi ceai cu miros de rom. Domnul Dinu împreună cu cei aflaţi în jurul dânsului au stabilit ca pentru duminică să pornim pe la 10:30 de la cabană şi să urcăm vre-o jumătate de oră pentru a putea să ne predea măcar ceva teorie cu privire la mersul iarna pe munte şi de ce echipament ai nevoie. De asemenea instrucţiunile cu privire la folosirea sondei şi DVA-ului în caz de avalanşă a fost ceva nou pentru mulţi dintre cei prezenţi şi de asemenea un lucru bine venit.

Foto 27. în acţiune

Foto 28. Căutări cu DVA-ul

Foto 29. cursanţii trec la treabă

Vremea de vineri şi sâmbătă a cam dispărut aşa că duminică am avut parte de vânt şi ceaţă ceea ce a făcut ca mulţi dintre noi să plece mai devreme decât se stabilise iniţial. 

A fost pentru mine cea de-a doua tabără de iniţiere în mersul pe munte iarna alături de colegii din CAR U Cluj şi pe scurt pot să spun că a fost foarte frumos şi am învăţat alte şi alte lucruri fără de care iarna pe munte nu a ai ce căuta. Sper ca Domnul Dinu să aibă răbdare cu noi şi să mai organizeze şi alte tabere care pentru aspiranţi sunt binevenite şi nu în ultimul rând faptul că 30-35 de persoane se adună într-o cabană şi  îşi împărtăşesc unora altora din experienţa lor pe munte, dragostea lor pentru natură, cred, părerea mea, că este cel mai clar lucru, sper să nu exagerez, că Clubul Alpin Român Secţia Universitară Cluj respiră aer de munte.

Foto 30. de final

 Foto 31. Cabana Rizea din Pasul Rotunda