Pagini

26 iulie 2014

Creasta Rodnei de la vest la est (18-20 iulie 2014)


Foto 1: de la stanga la dreapta: Adrian Hogiu, Rares Pop, Alexandra Dumitrica, Stefan Salagean, Calin Musteata si Dragos Musteata

Text: Călin Musteață
Completări: Adrian Hogiu
Foto: Călin Musteață (albumul complet il gasiti la un click distanta, aici)

          La început am avut tot felul de variante. Cine sa faca parte din trupa, de unde pornim, cu ce mergem pâna la punctul de pornire, cu ce ajungem acasa de la punctul de sosire si multe altele, de ziceai ca n-o sa mai facem nimic. Pâna la urma, când toate aspectele dezbatute ne conduceau la ideea ca vom renunta, am hotarât ca facem tura chiar daca vom fi doar doi, eu si Adi si vom merge cu masini de ocazie. Planul s-a îmbunatatit, am câstigat înca doi parteneri, Stefan Salagean si Dragos Musteata fiul meu.

Foto 2. calariti ai timpului cetate

           Am pornit vineri de acasa cu masina lui Alex, nepotul meu, care s-a angajat sa ne duca pâna în Pasul Setref (818 m). Acolo odata ajunsi pe la ora unu am luat o mica gustare ca sa avem spor la mers si dupa ce ne-am înhamat la rucsaci am dibuit marcajul banda rosie, care avea sa ne conduca în aventura noastra. Mai cu o gluma, mai o poveste am început urcusul. Am strabatut câteva gradini si plantatii de pomi fructiferi, iar dupa o gustarica cu afine ne întâlnim cu alti drumeti, doi cehi. Din conversatia care s-a derulat în limba engleza aflam ca vor sa ajunga pe Pietrosul Rodnei (2303 m). Le dam explicatiile care le confirma faptul ca sunt pe drumul cel bun si dupa ce le propunem sa ne urmeze, ne continuam drumul. Cehii ramân în urma fiindca nu se grabeau defel sau poate din alte motive, cert e ca dupa un timp nu-i mai vedem în urma noastra. 

Continuam sa urcam, luând altitudine cu fiecare pas, iar vacile pe care le întâlneam se uitau curioase la noi. Dupa ce strabatem câtiva km sub privirile Tiblesului aflat la sud – vest ne punem problema unei surse de apa. Gasim în poiana larga de sub Capul Muntelui, La Jgheaburi izvoare amenajate pentru adapatul vitelor si ne împrospatam rezervele. Continuam traseul înspre Muncelul Râios (1703 m), coborând si urcând dupa cum duce drumul prin paduri de conifere. Din când în când întâlnim grupuri de vite sau oi însotite de câte un pastor. La un moment dat pe marginea drumului doi calatori luau o gustare. Apropiindu-ne, Ania ne saluta în limba româna, dar de fapt ei sunt polonezi. Dupa ce stam la o poveste scurta ne continuam drumul si ajungem în poiana de sub Muncelul Râios, unde suntem luati la întrebari de câinii de la stâna. Ne ”emotionam” si pierdem marcajul motiv care ne abate de la traseu. Noroc cu ciobanii care intervin în dialogul nostru cu câinii, ne arata marcajul si traseul iesind la liman. Continuam drumul si intram din nou în padure. Timpul este superb, putin înnorat, numai bun de drumetie, iar noi ne refacem rezerva de energie cu câte o tableta de ciocolata.

 Foto 3. intersectie in Pasul Pietrii (1196 m) 

 Foto 4. Muncelul Râios (1703 m)

Foto 5. in Saua Batrana se deschide cerul

      Întâlnim un loc amenajat pentru pânda unde dupa ce mâncam o luam încetul la deal. În pasul Pietrii (1196 m) ne intersectam cu drumul ce vine de la Zavoaiele Borcutului si duce la Izbucul Albastru al Izei. Continuam urcusul furând din când în când câte o fotografie cu peisajul mirific din jur. Companionii mei apar uneori în peisaj, eu mai putin fiind de obicei în spatele aparatului foto. Muncelul Râios ramâne în urma si intram pe Poiana Batrâna, continuam pâna în Saua Batrâna unde întâlnim marcajul de iarna. E ora 19.30, nu are rost sa fortam, asa ca suntem de acord toti ca vom campa aici. Gasim apa si loc de campare undeva în dreapta traseului pe Culmea Slanigea si ne facem loc de odihna. Locul de campare pare în regula dar toata noaptea a suflat vântul. Dupa o cina binemeritata si o poveste ne pregatim de culcare nu înainte de a cauta un loc cu semnal pentru telefon ca sa putem da raportul acasa, pe unde am ajuns. Am mers cam 17 km în 6 ore si 30 de minute mers mediu cu pauze, diferenta de altitudine de vreo 700 – 800 m. Somn usor.

Foto 6. locul de campare al primei zile

           A doua zi de dimineață, sâmbătă, după ce ne trezim cam târziu ce-i drept mâncăm, ne refacem stocul de apa și pornim. La ora 8 suntem pe traseu. Mergem cu spor ocolind Vârful Gropilor (2063 m) si Vârful Rebra (2119 m). Valuri de ceață coboară de pe vârfuri. Drumul ne e presărat cu turme de oi, ciobani care ne cer câte o țigară. Apropo dacă nu ești fumător nu strică să ai rătăcit un pachet de țigări în rucsac, poți face o bucurie unui cioban. Printre altele întâlnim un nou grup de polonezi cu care schimbăm câteva vorbe și care se bucură enorm când le spunem că pentru ei urmează porțiuni cu soare. Ajungem în Tarnița La Cruce (1984 m) învăluiți într-o ceață deasă de s-o tai cu cuțitul. Facem câteva fotografii, ne luăm pe noi haine groase, mănuși, căutăm marcajul și ne continuăm drumul. Marcajul de iarnă e mană cerească pe ceața care ne înconjură. Depăşim prin vest Vf. Obârșia Rebrei (2055 m) si ajungem dupa un sfert de ora in Șaua Obârșia Rebrei (1985 m) unde traseul prezinta o ramificatie. Urmăm traseul care traversează căldarea Zănoaga Câțanilor, aici este loc de campare, şi iese în creasta principală la est de Vârful Repede. Alegem traseul mai sigur din cauza vremii nefavorabile şi bine am făcut.

 Foto 7. pe curba de nivel de sub Vârful Gropilor (2063 m) si Vârful Rebra (2119 m).

Foto 8. sezatoare

          Ajungem în zona rocilor stratificate care dau denumirea locului ”La Cărți”, iar ca fiecare drumeț ce ajunge aici, ne oprim să aruncăm o privire prin ”volumele” împrăștiate prin biblioteca muntelui. După ce buchisim puțin și noi, învăluiți în ceață căutăm loc pentru masă și izvor cu apă fiind vremea amiazului. Printre nori se zărește în vale orașul Borșa.

Foto 9. Dragos sezand pe rocile stratificate care dau denumirea locului ”La Cărți”

           După ce mâncâm ne continuăm drumul spre Tarnița Negoieselor (1783 m), unde întâlnim primul grup de români. Același lucru ne spun și ei nouă. Ocolim prin nord vâfurile Negoiasa Mare  (2049 m) şi  Negoiasa Mică  (2013 m), ajungem în şaua Tarniţa Bârsanului unde facem pauză.  De aici şi până în Șaua Puzdrelor traversăm o zonă cu jnepeni, după care începem cățărarea pe vf. Laptele Mare (2167 m), unde facem un popas mai prelungit și fotografii cu tricolorul. Ceața s-a risipit dar vântul continuă să sufle cu putere.

După o pauză binemeritată luăm rucsacii în spinare și ne continuăm traseul peste varful Galațului (2048 m), prin Curmătura Galațului până în Șaua Gârgălău (1907 m) unde urmează să facem a doua tabără de noapte chiar dacă am ajuns devreme, pe la ora 16. Am ales ca loc de popas Șaua Gârgălău din mai multe motive: aici trebuie sa ne întâlnim cu Rareș și Alexandra care vin dinspre Rotunda și merg în Pasul Șetref și trebuie să ne dea cheile mașinii pe care au lăsat-o în Pasul Rotunda urmând a ne întâlnii în Năsăud ca să facem schimb de mașini. Alt motiv este că în Șaua Gârgălău este apă și aici campează mulți drumeți, dealtfel a apărut mai spre seară o trupă de cehi care ni s-au alăturat. Am instalat corturile și ne-am pregătit de somn după ce am mâncat copios. Muntele îți dă poftă de mâncare. Astăzi am mers 20 km, timp 10 ore cu pauze și diferență maximă de altitudine de vreo 550 m.

 Foto 10. Varful Negoiasa Mare  (2049 m)

 Foto 11. pe vf. Laptele Mare (2167 m) fluturam tricolorul

 Foto 12. privind inspre Gargalau si locul de campare al celei de-a doua zi

Foto 13. drum spre varfuri mai inalte

         A treia zi, duminică şi de altfel ultima, ne trezim mai devreme puțin pentru că trebuie să parcurgem ce a mai rămas din traseu și chiar dacă este o porțiune mai lungă (23 de km), trebuie să terminăm mai repede ca sa avem timp și de călătoria pe șosea. Din aceste motive adunăm cortul umed, bem o cafea caldă (eu doar), facem câteva fotografii de grup, îi luăm pe Ioana și pe Romi, care au venit cu Rareș și Alexandra, ne luăm rămas bun de la cei care mai sunt în locul de campare și pornim hotărâți spre vf. Gârgălău (2159 m). Timpul este demențial de frumos, ici acolo câte un nor pe cer și odihniți cum suntem imediat ajungem pe vârf. Doar Dragoș e un pic morocănos că s-a trezit cam devreme, dar ajuns sus îi trece repede. Aici la cei 2159 m, (2165 m după GPS-ul meu, care poate e decalibrat), facem fotografiile aferente cu peisajul și de grup și îi dăm bătaie mai departe.

  Foto 14. pe vf. Gârgălău (2159 m)

Foto 15. disdedimineata

     Urmează porțiunea cea mai spectaculoasă a crestei principale a Rodnei. Asta e părerea mea. Aici cărarea îți dă într-adevăr senzația că mergi pe creasta munților. În dreapta și în stânga ta ai doar pante ce coboară. Toate parcă îți pleacă de sub picioare, iar cărarea fuge cuminte în fața ta. Urci, cobori, urci din nou și vârf după vârf rămâne în urmă, iar Ineul (2279 m) e tot mai aproape așteptând să te întâlnești cu el ca și cu un vechi prieten de care îți era dor. Vf. Clăii (2121 m), La Cepi (2102 m), Omului (2135 m), toate rămân în urma noastră. În Șaua Cișa ne oprim să mâncăm. Turme de oi și câini ne salută și ne iau la rost de ce le tulburăm liniștea. Totuși câinii ne țin companie în timpul mesei, cuminți, poate mai rămâne ceva după noi. Suntem tot mai aproape de cel mai înalt punct al traseului nostru și splendoarea peisajului te face să uiți de oboseala acumulată, de pantele ce îți apar în față, de greutatea rucsacului din spate. Picioarele îngână bețele de trekking care ard de nerăbdare să ajungă sus.

Ne oprim un minut la crucea care marchează locul unde Bebe Nistorescu a încetat să mai colinde munții. După ce ocolim Ineul prin dreapta, trecem pe lângă refugiu (bravo inimoșilor care l-au construit) lăsăm bagajul în Șaua cu Lac și urcăm Ineul. În sfărșit sus. Cuvintele nu își mai au rostul. Esti acolo și atât. De jur împrejur totul e frumos. Lacul Lala Mică, Ineuțul (2222 m), Roșu (2113 m), Calimanii, în depărtare Heniul Mare (1611 m), Creasta Rodnei, Pietrosul Rodnei (2303 m), Maramureșului sunt frânturi din ce îți oferă Ineul. Dar gata, ziua nu e terminată, ne așteaptă Ineuțul, Muntele Gaja, Șaua Gagii, Prelucile, Nichitaș, Rotunda.

 Foto 16. nimic nu ne sta in cale

 Foto 17. calcand pe creasta

Foto 18. ne asteapta Ineul (2279 m) 

Foto 19. la 2279 m 

       În Șaua Inăuţului (2050 m) ne refacem provizia de apă și ne despărțim de Ioana și Romi care au alt traseu de urmat. Urcușul pe Ineuț n-a fost așa de greu, coborătul lui și a  muntelui Gaja parcă s-au întins prea mult sau poate suntem noi obosiți. Undeva în stânga Lala Mare ne lasă în pace ca să ne continuăm drumul care parcă nu se mai termină. Câinii de la stâni ne tot hărțuiesc dar asta nu e o problemă, doar am întâlnit sute de câini în ultimile zile. Problema e că în drum paște o cireada de vaci care au un taur cu ele și nu ne lasă să trecem. Ce l-o fi înfuriat nu știu. Poate culoarea roșie a husei lui Adi. În final Ștefan rezolvă problema, iar ora 6:25 ne găsește în Pasul Rotunda făcând fotografia de grup după ce am mâncat și suntem gata de plecare, motorizați de data aceasta. Găsim mașina lui Rareș, punem bagajele în ea și ne încheiem tura bucuroși că am reușit așa cum ne-am propus.

Unele surse spun că, Creasta Rodnei măsoara 55 km, dar GPS-ul îmi spune că am parcurs 61,1 km, mers efectiv 15,53 ore, staționare 11,34 ore, in total aproximativ 26 ore cu o viteză medie de aproximativ 3,8 km/h. Așa o fi, n-o fi așa noi am sărbătorit cu o bere rece succesul și ne gândim pe viitor la alte ture.

Zile senine și cărări cu soare.

 Foto 20. de acolo am venit

 Foto 21. Lalalalllalallllaaa

 Foto 22. un Lala mai mare

Foto 23. in Pasul Rotunda, bravo prieteni!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu