RaportDeTură: 12 Apostoli si Pietrosul Calimani (2-3 august 2014)

Text: Călin Musteață

Organizator: Adrian Hogiu

Foto: Călin Musteață si Aghi (Andreea Peter) (albumul complet il gasiti la un click distanta, aici)

Călimanii sunt printre cei mai frumoși munți din tară și trebuie vizitați și văzuți. Nu deodată ci pe rând. Eu eram a doua oară în Călimani, dar revin cu plăcere aici. Ăsta e motivul pentru care am hotărât ca două zile din august (2 și 3 august ) să le acordăm lor, Călimanilor. Nu am fost doar eu ci am reușit să ne adunăm o trupă destul de serioasă, 17 oameni în prima zi (sâmbătă), și 18 a doua zi (duminică).

Foto 1. haidi, hai pana sus in malai:))

Din Cluj: Sebi Braun, Ioana Tincaș, Oana Budacu, Adrian Alexandru Pop, Gabi Oargă, Alexandru Orban, Matei Agachi, Laura Lungu, Andreea Peter sau Aghi, Geta Oltean și Sergiu Curuțiu, iar din Bistrița: Călin Musteață, Dragoș Musteață, Ioana Popandron, Cristian Pop (doar duminică), Adina Prașca, Cornelius Moldovan și Adi Hogiu.

Am pornit vineri 1 august după-masa pe la ora 5 din Prundu Bârgăului, noi cei din zona Bistriței, cu două mașini. Motivul era să ajungem mai repede ca să putem găsi loc de campare pentru prima noapte. Cei de la Cluj aveau să ajungă și ei dar mai târziu. De la ieșire din Vatra Dornei am cotit la dreapta pe drumul ce duce la Panaci, spre Gura Haitii. La ieșire din Gura Haitii am părăsit soseaua care duce la fosta exploatare de sulf și am intrat, spre dreapta, pe un drum de țară, pe care am urcat cam un km. Chiar dacă Adi cunoștea zona exista riscul să fie ocupate locurile unde se puteau pune cortul. Tabăra am făcut-o în locul special amenajat pentru campare, la confluența Pârâului Neagra cu un alt pârâu, în punctul de pornire a traseului ce urma să îl urmăm a doua zi spre 12 Apostoli (punct albastru). Spre norocul nostru am găsit liber spațiul respectiv. După ce ne-am instalat și am luat o gustare am ieșit la drum să-i așteptăm pe ceilalți care foarte târziu au ajuns și care s-au instalat de la frontală. Seara a trecut repede.

Foto 2. ca sa ajungi departe musai sa sari garduri

Foto 3. si sa treci prin asa padure:)

A doua zi dimineața chiar dacă ne-am propus să pornim pe la 8 unele mici incidente ne-au obligat să purcedem la drum abia pe la ora 9. Nu ne-am făcut probleme deoarece traseul era unul ușor și aveam timp să ne atingem ținta:12 Apostoli. Urcare a fost lejeră și plăcută prin răcoarea dimineții. Mai spre amiază când soarele a început să fie din ce în ce mai puternic traseul nostru a intrat în umbra pădurii. Plini de bună dispoziție am ajuns pe marginea calderei unde este instalat un panou orientativ. Apostolii erau aproape. Ajungem la Apostoli cam pe la ora 1 și ne permitem o pauză prelungită în care luăm masa și facem o mulțime de fotografii. După această pauză prelungită în timpul căreia ne-am înșirat ca muștele la soare facem o fotografie de grup și ne îndreptăm pașii spre Pietrele Roșii. Pe traseu găsim apa la un izvor dar spre dezamagirea noastră nu putem lua deoarece izvorul nu este amenajat și suntem nevoiți să renunțăm. Cu Adi, ne propunem să revenim altădată pe traseu și să amenajăm puțin unele chestiuni cum ar fi izvoarele. În fața noastră maestuos Pietrosul Călimanilor ne așteaptă, dar abia mâine ne vom întâlni. Urmăm punctul roșu care ne conduce spre vârful Tămăului, dar nu urcăm pe Tămău pentru că nu este potecă. Trei dintre noi se încăpățânează să urce Tămăul și se desprind de grup. Noi ceilalți urcăm Pietrele Roșii și după o altă ședință foto luăm traseul marcat cu cruce albastră și pornim spre Gura Haitii. Traseul coboară prin pădure de molid oferindu-ne astfel prilejul să adunăm ciuperci pentru cină. Ajunși la locul de campare îl găsim liber, ne instalăm corturile și ne pregătim cina. Seara la cort este poate cel mai frumos moment după o drumeție pe munte. Mai ales că seara noastră este pigmentată cu tocăniță de ciuperci pregătită de Ioana și Adi în acordurile chitarei lui Cornelius. După o poveste și o bere fiecare se retrage în cort astfel că ora 12 noaptea ne găsește în deplină liniște. Tot în liniște ne găsește și ploaia care pe la 3 noaptea a început să cadă peste poienița în care eram noi cazați. Ploaia n-a durat mult, dar suficient cât să ne facem noi griji că am putea fi inundați de cele două pâraie. Nu s-a întâmplat acest lucru, doar echipamentul (cortul, bețele) era ud dimineața.

Foto 4. candva ti-am fost profesor:)

Foto 5. dupa ani si ani

Foto 6. contrast

Foto 7. intre doua lumi

Foto 8. trupa de soc:)

Foto 9. cei 12 Apsotoli de undeva de departe

Foto 10. lasam cei 12 Apostoli pentru Pietrosul Calimani

Duminică, dis-de-dimineață, am adunat tabăra și după ce am luat o gustare ușoară ne-am îmbarcat în mașini și am pornit la drum pe drumul forestier ce duce spre Pietros. Am ales să ne deplasăm cu mașina o porțiune deoarece era important să terminăm mai repede pentru a avea cei din Cluj timp pentru întoarcere. După vreo 7 km abandonăm mașinile la o intersecție și mai mergem pe jos 2-3 km. Intrăm în pădure și urmărim marcajul cruce roșie care ne conduce spre coada Pietrosului. După un urcuș relativ accentuat prin pădure, pe un pârâu și pe o pajiște apare Traseul Maria Tereza în care ne înscriem și noi. Pietrosul (2100 m) este tot mai aproape și nici nu realizăm când suntem sub vârf. Amiaza zilei ne găsește sus numai bine ca să putem lua prânzul, ceea ce și facem. După ședința foto de rigoare ne îndreptăm pașii spre vf. Negoiul Unguresc (2018 m). Aici ne mai bucurăm privirea cu peisajul încântător care ni se așterne la picioare și începem coborârea spre Traseul Maria Teresa, sub fosta exploatare de sulf pentru a putea ajunge în punctul din care am pornit. Traseul este marcat și pregătit pentru maratonul care va avea loc la mijlocul lunii august. Pe la ora 4 și jumătate începem coborârea spre locul unde am lăsat mașinile. Sub vârful Haitii trei mașini de teren se chinuie să coboare muntele, întâmpinând ostilitatea păraielor de munte. Îi lasăm în urmă cu problemele lor. Noi ne recuperăm mijloacele de transport, ne luăm rămas-bun uni de la alții și încărcați cu noi rezerve de ”energie a muntelui” ne îndreptăm spre casele noastre. Amintirile, fotografiile și speranța că în scurt timp vom urca din nou muntele e ceea ce rămâne. Pe data viitoare.