Pagini

31 martie 2014

Circuit in Depresiunea Colibita. Vf. Piatra lui Orban (30 martie 2014)

Totul vine de la sine, totul e frumos la munte. Dupa tura din Tibles din weekendul 22-23 martie am zis ca musai ultimul weekend din martie sa fie tot la munte si daca se poate pe un traseu nou. Pe Vf. Piatra lui Orban imi doream de mult timp sa ajung si chiar daca de multe ori am tot ezitat iata ca a venit si timpul acestui varf. 

Am reusit sa parcurgem 16 km pe urm. traseu marcat cu bulina rosie (vezi Foto 1): D.F Slatinita - Vf. Capu Dealului (1140 m alt.) - Vf. Stanca Halau (1210 m alt) - Vf. Piatra lui Orban (1463 m alt.) - poiana Slatinei - D.F Slatinita

Traseul este marcat foarte bine si nu exista riscul sa va pierdeti, poate numa daca doriti asta in cazul in care va plictisiti. E un traseu usor pe care il recomand sa il parcurgeti intr-o duminica insorita asa cum a fost si duminica noastra.

Foto 1. traseul

Totul a inceput unde s-a si sfarsit, totul a inceput dupa ce am trecut barajul lacului Colibita si ne-am inscris pe D.F Slatinita un drum greoi insa practicabil. Dupa aproximativ 500 de metrii dupa ce am trecut barajul intalnim indicatorul cu bulina rosie pe care scrie: Sat Colibita prin Vf. Capul Dealului - Vf. Piatra lui Orban timp de mers 6 h, distanta de 11 km. Lasam masinile aici si ne inscriem pe o vale in urcare pana aproape de Vf. Capu Dealului (1140 m alt.) de unde avem prima panorama asupra lacului. Luam o scurta pauza, de aici traseul intra pe culme  prin padure deci in mare parte nu ar mai trebuii sa avem diferente mari de nivel. 

Inaintam cu spor si tihna, incercam sa profitam de fiecare pas. Trecem de Vf. Stanca Halau (1210 m alt) nu inainte sa ne cocotam pe stancile acestuia, ultimul varf inainte de Piatra lui Orban si incetu cu incetu iesim din padure intr-o zona cu defrisari dupa care intram iar in padure. Dupa aproximativ un km ne intersectam cu un drum ce urca se pare ca din Valea Repedea si o tine tot in sus spre mirarea noastra pana pe Vf. Piatra lui Orban situat la 1463 m altitudine, care iti ofera panorame de vis asupra Depresiunii Colibita, Muntilor Bargaului, Calimani, Rodnei si asa mai departe.

Pe varf facem un foc micut ca sa ne putem prajii o slana, apoi incercam sa ne odihnim putin, sa mai spunem o poveste sa facem cumva sa nu ne ducem degraba. Am zabovit foarte mult atat pe traseu cat si pe varf, intr-un cuvant am profitat de noi.:))

Foto 2.  Panorama de pe Vf. Capu Dealului (1140 m alt.)

 Foto 3. oglinda <Vf. Casarul>

 Foto 4. inspre Muntii Rodnei

 Foto 5. de pe Vf. Stanca Halau (1210 m alt)


 Foto 6. doua flori sub Vf. Stanca Halau (1210 m alt)

 Foto 7. Brandusa de primavara (crocus heuffelianus) este o planta cu bulb, care infloreste primavara timpuriu in cele mai multe cazuri in aceiasi perioada cu ghiocelul s-au cu o intarziere de 1-2 saptamani.


 Foto 8. umbre 

 Foto 9. Parcul National Muntii Calimani cu Vf. Stracior, Vf. Bistricioru si Vf. Turtugau de la stg la dreapta

 Foto 10. Satul Colibita

 Foto 11. cu Lacul Colibita

 Foto 12. Parcul National Muntii Rodnei cu Vf. Rosu, Vf. Inaut si Vf. Inau de la dreapta la stanga

 Foto 13. poiana Slatinita 

Foto 14. trupa 

De pe Vf. Piatra lui Orban urmam aceeasi bulina rosie insa de data aceasta in coborare. Coborare presarata pe alocuri de cazaturi, desis si cate si mai cate insa cu chiu cu vai iesim in D.F Slatinita.Toata coborarea e numai si numai prin padure pe carari destul de bine conturate. De aici se poate urma in continuare marcajul care duce pana in satul Colibita sau o puteti lua pe drumul forestier inspre baraj. Noi o luam pe drumul forestier deoarece aveam de ajuns la masina si o coborare pana in satul Colibita era inutila.

A fost o zi frumoasa de duminica, am pornit undeva la 9 si jumatate in traseu si am ajuns la masina la ora 17:00 dupa masa.

Urmeaza alte si alte ture. Tineti Aproape!

30 martie 2014

Muntii Tibles in prag de martie (22-23 martie 2014)

Ca sa ajungi sus trebuie sa urci cat mai mult, insa ca sa ajungi ca sa urci cat mai sus acele locuri trebuie sa iti fie suflet. 

Pentru acest weekend aveam in plan sa merg la impadurirea organizata de Tasuleasa Social insa cand am vazut ca Domnul Dinu organizeaza o tura pe 2 zile in Tibles mi-am schimbat rapid planurile.

Unu la mana Tibles imi doream de mult, doi la mana sa dorm si cu cortul a fost ceva de vis si trei la mana multumesc Domnului si Doamnei Mititeanu.

Colega de tura din Prundu Bargaului si de camin mi-a fost Ioana Popandron careia ii multumesc pentru ca a acceptat invitatia.

Din Cluj doua masini cu 7 oameni, din Prundu Bargaului noi doi, punct de intalnire Dej unde lasam masina si ne imbarcam in alta. Pornim spre Grosii Tiblesului unde lasam masinile in curtea cabanei Ocolului Silvic.
Ne pregatim rucsacii si incetu cu incetu ne urnim din loc vre-o 3 km pe drum forestier dupa care sa parasim valea in dreapta. Urmeaza o urcare pe alocuri pe drumuri care taie dealul, alte dati pe coasta insa reusim sa ajungem pe un picior care ne scoate in primul varf al zilei, Vf. Ousorul (1489 m alt) sau pe alte harti Vf. Tiblesu Mic. 

 Foto 1. Vf. Tibles (1839 m alt.)

 Foto 2. Vf. Arcer (1830 m alt.)

 Foto 3. Luscute


 Foto 4. un ultim efort inainte de primul varf al zilei

 Foto 5. trio-ul Tiblesului; De la dreapta la stanga : Vf. Bran (1840 m alt.), Vf. Tibles (1839 m alt.) si Vf. Arcer (1830 m alt.)

 Foto 6. aglomeratie pe Vf. Ousorul

De pe VF. Ousorul pana pe Vf. Tibles unde urma sa punem corturile urmeaza mici sectiuni de urcari si coborari, doar ultima portiune fiind o urcare mai sustinuta insa si cea mai faina a zilei. Aproape de varf avem parte si de ceva zapada mai serioasa.

Cucerim Vf. Tibles si imediat dupa ne apucam de montat corturile pe un vant puternic. Ancoram bine corturile si unele sfaturi de la Domnul si Doamna Mititeanu ne sunt de folos. 

 Foto 7. tot mai aproape de vis

 Foto 8. pasi marunti spre locuri inalte




 Foto 9. spre seara reusim sa admiram apusul

Seara trece destul de repede si desi vantul isi face de cap cortul rezista si reusim cum de cum sa si adormim. A doua zi inainte sa strangem corturile dam o fuga pana pe cel mai inalt varf al Muntilor Tibles, Vf. Bran (1840 m alt.) nu inainte ca Domnul Dinu sa ii inmaneze carnetul de membru CAR U Cluj lui Sebi, cat de frumos. 
Dupa ce revenim de pe Vf. Bran ne strangem lucrurile si inainte de a cobora inspre refugiul Arcer lasam bagajele si dam o fuga si pe cel mai mic varf al Muntilor Tibles, Vf. Arcer (1830 m alt). Aici ne intalnim cu un grup din Baia Mare, iar unde am lasat bagajele cu doi schiori cu care impartim cateva vorbe.
Urmeaza o coborare frumoasa pe zapada moale, ajungem la Refugiul Arcer unde luam o mica pauza de masa. De la refugiul Arcer un pic mai jos intr-o poiana plina cu luscute Domnul si Doamna Mititeanu raman pentru cateva fotografii, restul ne intelegem sa coboram si sa mergem pana la Mnastirea Cozia si la cele doua bisericute din satul Rogoz. Facem ce facem si reusim sa nu ajungem la Cozia si cum de cum sa plecam cu totii inspre cele doua bisericute din Rogoz. 

A fost un weekend de poveste in care am avut de invatat foarte multe. Imi cer scuze pentru cele cateva cuvinte.

 Foto 10. bine ai venit

 Foto 11. meditatie pe Vf. Tibles

 Foto 12. bulina albastra inspre Vf. Arcer

 Foto 13. Adio Tibles



Foto 14. una biserica de la Rogoz

15 martie 2014

Circuit in Muntii Bargaului. Cu bicicleta pe Heniu Mare (02.03.2014)

Am facut-o si pe asta...cam asa imi incep postarea de astazi.

Coleg de tura si de suferinta mi-a fost Rusu Emanuel, cel care mi-a si dat pontul cu o seara inainte. Hai pe Heniu cu bita? zis si facut, asa ca duminica dimineata traversam pasul Stramba si ne inscriem apoi pe drumul ce duce inspre pastravarie in dreapta. De aici traseul nostru este total nou, tinem drumul forestier fara a face stanga si dreapta si rau facem. Nu ne uitam nici pe harta si facem si mai rau. Traseul de mai jos (Foto 1) este cel pe care l-am urmat noi si nu il recomand de nici un fel. Dupa ce ne-am inscris pe drumul ce duce inspre pastravarie imediat dupa pastravarie trebuia sa facem dreapta pe un alt drumeag pe care desi l-am vazut am tacut molcom si am luat-o tot la deal.

Asadar urcam ce urcam pana cand drumul se termina si face loc unui parau pe care nu avem ce face si il urmam. Cu bicicleta in spate, mai pe langa ea inaintam pana cand la un moment dat zarim un drumeag care face brusc 180 de grade dreapta si pare destul de ok de urmat. Ne uitam si pe harta, analizam situatia si hotaram sa o luam pe acesta mai ales ca la un moment dat va trebuii sa dam de un alt drum, stiu si capul meu a fost varza ce sa zic de al vostru.
Inaintam ce inaintam si cu cat inaintam drumul se ingusteaza, din drum se face carare si ca totul sa fie si mai bine ne dam seama ca suntem tocmai sub drumul pe care trebuia sa il urmam inca de la inceput, dar pana sa ajungem la el avem de urcat o panta cu o inclinatie de 47 % pe aprox 200 de metri. Cu bicicleta in spate urcam cu mare greu mai ales ca solul este foarte instabil. La un moment dat ma gandeam sa imi car bicicleta pe bucati, dar cu ultimele resurse reusim sa ajungem la drum. Asta a fost doar inceputul.

Urmam drumul, ne mai uitam pe harta, suntem total dezorientati. Pe drum zapada inghetata si destul de multa asa ca ma gandesc la sosetele ce le-am lasat eu acasa. Urcam si tot urcam si dam si de niste urme de urs si cu cat urcam imi dau seama in sfarsit ca vom ajunge sub Heniu Mic. Suntem happy dar nu pentru mult timp, deoarece urmeaza sesiunea a doua de carat bita in spate pana pe Heniu Mare (1611 m alt). 

Ajunsi pe Heniu Mare pur si simplu suntem franti, nu mai avem chef de nimic si surpriza, toate usile de la releu inchise. Vai si amar de capu nostru asa ca ne refugiem intr-o camaruta de unde se porneste telefericul si ne punem pe mancate nu inainte sa facem schimbul termic. 

Nu zabovim tare mult, afara e frig si plus de asta si noi suntem inghetati asa ca dupa cateva poze de varf o luam la vale inspre Muncel. Urmeaza sesiunea a treia de carat bitele in spate, aproximativ un km pe creasta dintre Heniu Mare si Muncel. Copaci cazuti, zapada si cate si mai cate. Ajungem cu chiu cu vai intr-o sa de unde ne inscriem prin padure pe o carare care traverseaza pe curba de nivel Varful Muncel. Poteca este presarata pe alocuri de cazaturi si de petice de zapada asa ca inaintam destul de greu. Vara insa poteca merita traversata cu bita si daca cineva ar si curata-o ar fi perfecta de bita. Iesim din padure intr-o poienita si de aici ne inscriem pe un drum forestier. Pana in Prundu Bargaului avem parte numai si numai de coborare, in sfarsit suntem si noi pe bite. Incingem putin franele dar nu mai conteaza deoarece ne racorim si noi cu o buna si meritata bere.

Am scapat ieftin desi ne-am luat cateva cormane bune in cap, ne-am indoit cateva spite, am carat bita de trei ori in spate si am dat de urme de urs, bine ca nu era si ursul pe acolo.

Concluzie: nu faceti asa ceva acasa, pardon pe munte. Noi am stiut din start la ce ne bagam si tot am facut-o dar pot sa spun cu mana pe inima ca: AM FACUT-O SI PE ASTA...Hai noroc.

Cateva fotografii:

Foto 1. traseul

Foto 2. peisaj de toamna in martie 

Foto 3. o mica cascada 

 Foto 4. Manu la treaba

 Foto 5. covor de frunze

 Foto 6. Rodnei

 Foto 7. Greu la deal

 Foto 8. a si nins asa un pic

 Foto 9. inspre Heniu Mare vedem releul

 Foto 10. de creasta


 Foto 11. inspre Heniu Mic de unde tocmai am venit

 Foto 12. Pe Heniu Mare unde tocmai am sosit

 Foto 13. Manule, unde am fost noi Manule

 Foto 14. in sfarsit coborare


 Foto 15. Prundu Bargaului


Foto 1. Pa si Pu