Pagini

30 octombrie 2014

Masivul Ceahlau intre doua anotimpuri (26 octombrie 2014)

Foto 1. autoportret

Foto by Calin Moldovan

Text by Calin Musteata

Frumoasa vale a Bistriței Aurii însoțește șoseaua care ne conduce către ținta noastră.  Chiar dacă nu este de o calitate foarte bună, soseaua este totuși practicabilă. Pe ici pe colo cârpelile din asfalt ne scutură și ne zdruncină, dar ce mai contează cînd noi vrem cu tot dinadinsul să fim din nou sus pe munte. De data aceasta masivul Ceahlău cu cei doar 1907 m (vf. Ocolașul Mic), ai săi e locul pe care dorim să-l adăugam la palmares.
Am plecat din Prundul Bârgăului la ora 6 dimineața o trupă serioasă: Adi Hogiu, Cornel Moldovan, Stefan Sălăgean, Dragoș Musteață, Cristi Pop, Adina Prașca, Călin Moldovan, Călin Musteață, spre Vatra Dornei cu două mașini de unde s-au alăturat trupei Ioana Popandron, Adi Rusu și Manu. Inițial discuțiile au condus la ideea de a alege traseul pe la Reghin, Toplița, Borsec, Ceahlău. Sunt mai mult cu 25-30 de km dar șoseaua este mult mai bună. Am renunțat la acest plan și am ales să mergem pe Valea Bistriței Aurii. Peisajul este mirific și faptul ca drumul nu este foarte bun poate este un avantaj, nici circulația nu este exagerată. 

Foto 2. gasca lui dor de duca

După trei ore de drum suntem la baza muntelui. Oameni cu experiență în drumeția pe munte ne-au recomandat, pentru ceea ce vrem noi să facem, să avem la dispoziție două zile dar, din anumite motive, suntem nevoiți să facem acest traseu într-o singură zi. Traseul pentru urcare este de aproximativ 4 – 4 ore și jumătate, iar pentru coborâre cam 3 ore în total 7 ore și jumătate. Dezavantajul nostru era datorat și faptului că tot în această duminică s-a revenit la ora oficială de iarnă ceea ce ne punea la dispoziție mai puține ore de lumină. În concluzie este o tură cam pe fugă.

Foto 3. identitate

De la locul unde am lăsat mașinile urcăm aproape o oră printr-o frumoasă pădure de conifere și foioase pe marcaj Bandă Roșie, până la Cabana Fântânele unde facem un scurt popas pentru regrupare și unde facem o sedință de lucru pentru ca să alegem traseul pe care vom urca. Alegem să urcăm pe un traseu mai lung puțin, traseu care include Cascada Duruitoarea, astfel ca la întoarcere să avem mai puțin de coborât în eventualitatea că sa va însera. Ne avântăm vitejește la drum urmând marcajul Triunghi Galben, iar poteca ne conduce prin pădure către „Duruioare”. Pe traseu întâlnim un grup de elevi dintr-un sat din județul Neamț care încearcă să se „contamineze” cu microbul muntelui. Intersectăm poteca marcată cu Cruce Roșie pe care o să ne continuăm drumul, deasemenea întâlnim și jandarmi care patrulează și supraveghează ca să nu apară necazuri în pădure. Aceștia ne cercetează din priviri și își dau seama că suntem montagniarzi experimentați și nu își fac probleme pentru noi. După ce schimbăm câteva cuvinte ne continuăm traseul. La cascadă facem un scurt popas pentru o gustare și ne schimbăm tricourile tranpirate facem cateva fotografii și pornim mai departe. Nu suntem singuri, grupuri de turiști români și străini se intersectează cu grupul nostru.

 Foto 4. Cascada Duruitoarea

  Foto 5. radacini

  Foto 6. Vf. Toaca (1903 m)

Ajungem sus. În fața ochilor peisajul este de o frumusețe de nedescris. Vegetația alcătuită din jnepeni pigmentați pe ici pe colo cu câte un molid sau brad și-au pus podoabe de gheață pe partea nordică. De jur împrejur spinările munților de un albastru intens îți oferă privirilor relaxare și mărție. Ceahlăul este un munte frumos, nu degeaba i se spune „casa lui Zamolxe”. Pietrișurile încastrate în gresii scoase la iveală prin procesele de încrețire și eroziune oferă privirilor formașiuni din cele mai ciudate și interesante. Cuvintele sunt sărace, fotografiile la fel doar imaginile reale, acolo sus, pot să ofere senzația de împlinire și adevăr a frumosului oferit de natură. Repet, Ceahlăul e un munte frumos.

 Vântul ne obligă să căutăm prin rucsaci cagule și mănuși. Ne îndreptăm spre cabana Dochia urmând marcajul Cruce Roșie. Ajunși la Dochia ne adăpostim ca multi alții în cabană unde luăm masa și un ceai cald ca să ne refacem resursele de energie. Am făcut cam trei ore de jos deci avem timp și ne permitem un popas mai lung. Apar și ceilalți care au urcat puțin mai anevoios și pornim mai departe către vârful Toaca (1900 m, unele date indică 1903 m). 

  Foto 7. cocot

  Foto 8. gheturi

  Foto 9. Doamne Ajuta!

De sus de pe Toaca putem panaroma tot lacul de acumulare de la Bicaz, Izvorul Muntelui. Vizualizăm tot orizontul care ne oferă o priveliște uimitoare, de sfârșit de toamnă amestecat cu început de iarnă. E frumos, de nedescris și faptul ca sunt acolo parcă îmi dă enrgie pentru încă o perioadă de timp de acum înainte. Cu părere de rău, parcă ne îndreptăm pașii către vale căci se face târziu și până acasă avem încă mult. Am ales să nu urcăm pe vârful Ocolașul Mic din lipsă de timp dar sigur o să revenim căci Cehlăul este un munte frumos și trebuie revăzut. 

  Foto 10. Lacul Izvorul Muntelui

  Foto 11. cei care au cucerit Varful Toaca

Traseul  de întoarcere ne pune la dispoziție marcajul Bandă Roție care ne conduce înapoi spre Cabana Fântânele, printr-un peisaj nu mai prejos ca cel pe care l-am avut la urcare. Trei ore ar trebui să facem în coborâre, dar după două ore suntem la cabană, unde mai facem un scurt popas și după regrupare o luăm la vale. În scurt timp regăsim mașinile care ne vor „repatria” Chiar dacă spuneam că e o tură cam pe fugă tot am avut timp să facem fotografii de care sper să vă bucurați dar ce e mai important e că am luat o nouă doză de munte. Pâna data viitoare să aveți zile însorite.

 Foto 12. Caciula Dorobantului

18 octombrie 2014

MARE de no(i)ri si MUNTE ... SI IAR MUNTE (12 octombrie 2014)

Foto 1. traseul parcurs

         Am plecat hai hui in data de 12.10.2014 cu inca 10 prieteni initial sa urcam pe Varful Giumalau (1857 m) din Muntii Giumalau, dar pe parcurs planul s-a tot schimbat.

Participanti: Adrian Hogiu, Corneliu Moldovan, Adina Prasca, Ioana Popandron, Camelia Stefanescu, Dragos Pop, Nicoleta Balaj, Fery si Calin Moldovan iar din Vatra Dornei ne-a insostit distinsa Julia Pardau. Din Vatra Dornei urmam drumul ce duce inspre Cheile Bistritei, chei sapate de raul Bistrita Moldoveneasca, chei care se afla la 20 km de orasul Vatra Dornei. Chiar la intrare in chei ne oprim in zona  Cabanei Zugreni unde lasam masina, frigul, ceata de dimineata ne zambesc asa frumos.

Foto 2. prima urcare a zilei

Foto 3. printre randuri

Foto 4. cabana Giumalau

       Dupa o poza de grup la start, primii pasi ii facem pe drumul forestier care serpuieste pe langa paraul Colbu, insa dupa nici o jumatate de km parasim drumul si ne incadram la stanga pe punct albastru. Un urcus gen “Heniu” prin padure pe o poteca bine conturata avea sa ne solicite putin picioarele.
Dupa vreo 3 km prin padure dam de un luminis de unde o mare de nori a luat cu asalt Valea Bistritei Moldovenesti, mare de un calm remarcabil, vara valuri ….
Inghitim in gol si inaintam prin padure pana dam de o poiana, ce avea sa ne duca dupa cativa metri la Cabana Giumalau, aici gasim mai multe grupuri de turisti, uni cu masina, din pacate….alti pe jos. Luam pranzul la cabana pe un soare linistitor dupa care urmeaza urcare finala inspre cei 1857 m ai Giumalaului, pe punct albastru.

Foto 5. Vf. Bogolinu (1748 m) si Vf. Pietrosu Bistritei (1791 m), Muntii Bistritei

Foto 6. Doamne Ajuta!

Foto 7. poza de grup pe Vf. Giumalau

      Ajungem pe varf mai devreme decat ne am planificat, fiind Duminica si fiindca pe varf este o cruce impresionanta ridicata in memoria ostasilor cazuti la datorie, asistam si la “slujba” pe care o tine un calugar, probabil de la vre-o Manastire din zona. Aici decidem sa schimbam planul si Corneliu Moldovan se sacrifica sa coboare impreuna cu Julia Pardau (care se grabea sa plece la Cluj) dupa masina pe acelasi traseu si sa ne astepte undeva la Cabana Rarau ca sa ne recupereze, noi urmand sa ne continuam tura cu coborare la TransRarau si urcare la Cabana Rarau.

Foto 8. printre umbre

Foto 9. Masivul Rarau cu Pietrele Doamnei

      Parasim Giumalaul si coboram pe banda rosie prin jnepenis pana la al treilea drum peste muntii Romaniei, TransRaraul. Ajunsi la drum o luam la pas surziti fiind de masinile ce si-au pierdut caii putere pana la  Cabana Rarau, unde Corneliu ne asteapta cuminte sa facem si Masivul Rarau cu al sau varf care ii poarta numele. Ajungem si pe Vf. Rarau (1651 m), varf plin de antene, admiram tabloul cu Popi Raraului, ne intoarcem dupa un timp si decidem sa urcam pe Pietrele Doamnei (1634 m) pe inserate.

Asta a fost povestea 2 in 1 a celor doua Masive Bucovinene cu variate peisaje naturale impuse de relief si vegetatie precum si “peisaje” create de maria sa omul. Ne intoarcem pe noapte inspre valea noastra draga , Bargaul cu sufletul impacat ca am putut impaca ambele masive intr o zi.

Toate cele bune!

Foto 10. meditatie pe Varful Rarau

Foto 11. trepte peste varfuri

Foto 12. pe curand

Cu MTB-ul in Muntii Bargaului (05 octombrie 2014)

Prima tura serioasa de toamna a fost sa fie in Muntii Bargaului pe un traseu ce din "tanara pruncie" aveam de gand sa il abordez. Pe Heniu Mare 1661 m de cativa ani  incoace am tot fost si de fiecare data cu alti si alti oameni, de fiecare data pe alte si alte trasee fie perpedes, fie cu bicicleta. De data aceasta era a doua oara cu bicicleta si traseul ales pare din punct de vedere al dificultatii cel mai accesibil. Despre prima abordare puteti citi accesand linkul aici 

Colegi de tura: Cristian Pop, Cristian Zaharie

Noi pornind din Prundu Bargaului am ales sa trecem Pasul Stramba care leaga Valea Bargaului de Valea Ilvelor. La ora 08:00 pornesc de acasa, in Josenii Bargaului cei doi Cristian ma asteapta si dupa cateva pedale bune parca frigul nici nu il mai simtim insa nu pentru mult timp deoarece suntem nevoiti sa oprim, Cristian Zaharie avand probleme cu camera uneia din roti, asta fiind de altfel si singura problema tehnica a zilei.
Inca e dimineata, soarele ne dezmorteste fetele si ne lumineaza drumul. Pe ulitele satului vezi doar oameni in varsta fie cu animale, fie cu o traista in spate mergand cine sti unde. Din Ilva Mica unde ajungem peste Pasul Stramba imediat dupa ce traversam calea ferata facem dreapta si ne inscriem pe o ulita asflatata a satului care ne scoate in soseaua principala. Dupa aproximativ un kilometru, facem din nou dreapta si traversam un podet din beton. Suntem pe drumul ce duce inspre Lesu, sunt 5 km numai buni de pedalat. In Lesu ne oprim la un magazin sa ne mai luam una alta, dar nu zabovim si chiar din centrul satului urmam drumul in dreapta, drum care imediat te scoate in satul Lescior. ATENTIE: traseul de aici este marcat cu banda albastra 

Tinem drumul in continuare si desi intrebam care este drumul care urca inspre Heniu, facem ce facem si ratam intrarea in traseu si dupa vre-o 3 km chinuiti ne dam si noi seama ca de fapt suntem total aiurea. Nu avem ce face si coboram ce am urcat si ne inscriem pe drumul cel bun, drumul bun este in dreapta imediat dupa ce se traverseaza un podet din beton. Traversam apa si urmeaza o urcare de aproximativ 10 km pe un drum numai bun de impins bicicleta. Marcajul este destul de bun asa ca nu aveti cum sa va rataciti. Primii 8 km sunt numai prin padure. La sfarsitul celor 8 km drumul iese intr-o poienita sub varful Heniu Mare intr-o zona cu stana. Cativa nori se aduna deasupra releelor care pazesc muntele si bineinteles cativa stropi nu strica, dar sunt doar asa de bun venit in zona. Ajungem intr-un final la cota 1610 unde ne scoatem merindele si punem de un pranz copios.

Urmeaza sesiunea cea mai nasoala a traseului, aproximativ un km pe creasta dintre varfurile Heniu Mare si Muncel. Copaci cazuti si cate si mai cate. Ajungem cu chiu cu vai intr-o sa de unde ne inscriem prin padure pe o carare care traverseaza pe curba de nivel Varful Muncel. Iesim din padure intr-o poienita si de aici tinem in continuare curba de nivel. Daca doriti sa terminati tura mai repede puteti sa urmati drumul ce coboara pana in Prundu Bargaului. Curba de nivel te scoate in Poiana Muncel, o poiana tare faina de unde se vede atat inspre valea bargaului cat si inspre zona Ilvelor. Privelisti de vis. Drumul care cand urca cand coboara tine in mare parte culmea. Prin prisaci, pe langa gospodarii de vara pe toate le lasam in urma si uite asa suntem pe Valea Ursului, vale ce coboara in satul Tureac. De aici, din soseaua principala, ne indreptam fain frumos inspre Prundu Bargaului, eu raman aici, colegii inchid bucla in Joseni. 

A fost o tura pe cinste care ne-a purtat peste munti inalti, dealuri, sate, oameni faini si nu numai. 

 Foto 1. traseul parcurs

  Foto 2. drum batatorit

Foto 3. pe ultia satului

 Foto 4. antenele muntelui

 Foto 5. contrast

 Foto 6. divinitate


 Foto 7. spate in spate

 Foto 8. Poiana Muncel

 Foto 9. in plina coborare

Foto 10. albastru de toamna