Foto 1. saua Gajei
In weekend se anunta vreme buna. Nici gand sa stai acasa. Idei avem, din toate o alegem pe cea mai buna. Nicoleta castiga. Asadar in prima zi de august undeva inspre dupamasa ne urcam in masina si ne oprim in Pasul Rotunda unde incercam sa gasim un loc de cazare. Nu prea avem noroc asa ca trecem la planul B, cautam un loc de cort departe de multimea din zona. Il gasim un pic mai in sus de cabana Croitor. Dupa ce instalam corturile cautam ceva lemne ca sa facem un foc si cateva ciuperci pe care le carcalim in putin ulei.
Luna plina isi face aparitia, focul ne incalzeste trupurile, povesti si voie buna insa putinele lemne nu tin focul tare mult asa ca pe la 10 si ceva ne bagam in saci.
Foto 2. Muntele Gajei
Foto 3. Rosu
Duminica nu ne grabim sa iesim tare devreme din cort, o facem totusi undeva in jurul orei 8. Ne-am propus ca drumul ce trece pe sub Muntele Gajei sa il parcurgem cu masina pana la bariera. L-am parcurs de atatea ori pe jos, este interminabil la intoarcere.
Pe la 9 ne urnim din loc si cuplam 4x4. Au mai urcat cateva masini inaintea noastra. Unii au trecut si de bariera (bineinteles ca era deschisa). Noi lasam totusi masina aici, daca tot este bariera am zis ca nu e frumos sa incalcam regulamentul.
Ne asezam rucsacii in spinare si cat ai zice peste si ajungem in Saua Gajei unde luam o mica pauza inainte de urcusul inspre Inaut (2222 m). Imi aduc aminte de iarna trecuta cand la sfarsit de februarie am reusit sa cuceresc pentru prima data Inautul iarna dupa atatea si atatea incercari.
Povestea aici
Foto 4. inca putin
Foto 5. Inau
Sa mergem mai departe. Raman in spate cu Nicoleta ca sa o incurajez. Asa am timp sa si retraiesc inca odata urcarea de la sfarsit de februarie cand peisajul era altul si terenul presarat de multa zapada.
Cristi si Corneliu o iau un pic mai in fata, dar raman in vizorul nostru. Pauze facem din cand in cand. Urcusul nu e tare usor si ca sa o incurajez pe Nico ii spun sa mearga cu pasi marunti dar sa nu se opreasca decat chiar atunci cand nu mai poate. Este ok, Nico ma asculta si treaba merge struna.
Printre o poveste si alte cele iata-ne ajunsi pe varf. Premiera pentru Nicoleta, cel mai inalt varf al ei. Bravo. Ca si premiu, o cinstim cu o pauza luuunga. Soarele insa nu ne da pace si de indata ce iese de dupa nori il simtim din plin pe fruntile obosite.
Foto 6. Lala Mare
Foto 7. de final
De pe Inaut ca sa inchidem bucla inceputa din Saua Gajei coboram inspre saua Inautului de unde coboram in caldarea Lalei cu cele doua Lale, Mica si Mare.
Daca Lala Mica nu prea isi arata farmecul de lac glaciar, in schimb Lala Mare chiar domina prin suprafata. Placut pentru ochi, frumos pentru suflet.
De aici si pana la masina drumul este comun insa il facem in plin soare. Nu este tare placut de aceea ajungem destul de istoviti. Asta este, bine ca nu am avut de mers pana in pas pe jos.
Sa ne vedem cu bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu