Pagini

8 mai 2016

Rarau pe bicicleta (2 mai 2016)


.


..si a fost sa fie si Rarau pe bicicleta. Evenimentul creat pe pagina de facebook a celor de la Romania pe bicicleta mi-a starnit interesul si luni fiind zi libera am dat join, bineinteles mai intai intreband daca pot participa. Am primit acceptul asa ca tot ce mai trebuia sa fac era sa astept ziua de luni.

Din Bistrita au pornit la ora 7 si un pic, pe mine m-au pescuit din Prundu Bargaului. Pe multi dintre cei prezenti nu ii cunosteam decat din activitatile postate fie pe pagina personala de facebook (cei cu care eram prieten), fie de pe pagina Romania pe bicicleta pe care o urmaresc. Unele emotii existau dar am scapat repede de ele de la prima pedala.

Ajunsi cu bine in Campulung Moldovenesc dupa 125 de km, lasam masinile in parcarea restaurantului La Popasul Baciului unde vom manca si la sfarsitul turei. Pentru inceput ne facem incalzirea pe asfalt. Dupa aproximativ doi kilometri facem stanga si continuam pe drumul ce duce inspre Manastirea Sihastria Rarau, Izvorul Alb. Cu un search pe google aflu ca de fapt drumul pe care ne-am inscris oficial este strada si ca manastirea are numarul de casa 160. Interesant.

 La Popasul Baciului 

Valea Izvorul Alb

Drumul traverseaza de cateva ori valea pana la manastire. Pentru cei care vreti sa parcurgeti acest traseu per pedes puteti urca pana la Manastire cu masina. Traseul este marcat cu bulina rosie; de fapt, intreg drumul care se intersecteaza in partea de sus cu Transraraul are acest marcaj. La manastire facem prima regrupare. Sunt 14 km de urcare solicitanta pentru picioare, asa ca din cand in cand fiecare isi mai trage sufletul pe unde poate. Pana la manastire nu este apa decat direct din vale. De la manastire dupa aproximativ o ora pe partea dreapta a drumului este un izvor. Aici opresc si eu si imi umplu bidonul.

Soarele isi cam face de cap asa ca nu zabovesc prea mult ca altfel risc sa tremur. Pana sa iesim in golul alpin, in zona cabanei Salvamont, am fost feriti de soare. E o placere ca aproape toata urcarea sa fie la umbra batranilor copaci. Odata iesiti in golul alpin, cand aveam si noi mai multa nevoie de soare, uite ca isi arata dintii. La cabana Salvamont este loc de odihna si regrupare. Pentru cei care ajung primii e cam greu sa rabde frigul, dar macar ne odihnim mult mai mult. Soare, unde Dumnezeu esti? Arata-ti razele ca sa imprastii norii amenintatori care se aduna... Speram sa nu ne prinda vreo ploita tocmai in creasta ca tare bine nu e.

La Salvamont suntem serviti cu cate o cana de ceai care ne prinde foarte bine. Ma tot misc ca sa nu inghet. Cam frig dar macar bine ca nu s-a pus si pe ploaie.

Pietrele Doamnei

De la cabana si pana pe Rarau in 15 minute am si ajuns, insa singur deoarece colegii au luat-o pe drumul ce taie varful prin dreapta si merge inspre Popii Raraului, urmatorul obiectiv al turei.De pe varf Ii zaresc asa ca la vale sa ii ajung. Drumul taie culmea si te scoate undeva sub stancile denumite simplu Popii Raraului. Suntem in creasta insa traseul variaza. Oricum nu mai avem tare mult si vom incepe cu adevarat numai sa coboram pana la satul Slatioara.
Imediat ce trecem de stanci continuam pe culme intr-o usoara coborare pana in saua Ciobanilor de unde mai urcam aproximativ 300 de metri inainte de a parasi culmea in stanga. Continuam aproape de liziera padurii pana dam de drumul ce se pierde prin padure si care se pare e cel cautat. De aici incepe cu adevarat coborarea, insa inainte luam o pauza binemeritata.

poza de varf

Coborarea destul de solicitanta pe anumite portiuni nu ne pune probleme. Din pacate multitudinea de drumuri din padure si faptul ca pe coborare poti gresi foarte usor, desparte oarecum grupul in trei. Fiecare grup cu coborarea lui insa ne intalnim cu bine foarte aproape de iesirea din padure, culmea drumurile intalnindu-se oarecum in acelasi loc.

Popii Raraului

Obiectivul urmator era satul Slatioara. Odata ajunsi in Slatioara avem doua variante. Fie sa urmam asfaltul pana in Campulung peste pasul Prihodiste, fie sa urmam marcajul cruce albastra. Asadar urmam marcajul si facem stanga la prima intersectie intalnita. Drumul asfaltat merge pe langa apa pana la ultimele case. 

De aici intram pe un drum forestier care ne scoate drept in culme, nu inainte de a trece peste un paraias si a urca abrupt cu bitele in spate vreo 500-700 de m. Aici marea dilema. Pe unde o luam? Fie continuam pe marcaj, fie pe un drumeag in dreapta care insa e nemarcat. O luam pe acesta cu speranta ca ne va scoate bine. Coboara destul de abrupt insa spre norocul nostru la iesirea din padure zarim valea si implicit drumul. Suntem salvati, imi zic eu in minte:)). Totul era sub control, aveam alaturi niste profesionisti. Valea pe care eram poarta denumirea de Valea Caselor si ne-a scos mult mai in aval fata de drumul pe care am intrat initial in tura. Pana la urma asa si trebuia sa se intample.

 Inca un pic si coboram

pe ulitele satului Slatioara

A fost o tura pe cinste cu oameni pasionati de ceea ce fac si nu in ultimul rand bine antrenati pentru astfel de ture.

Traseul in marea lui parte il gasiti la urmatorul link http://www.romaniapebicicleta.ro/#Rarău/112


Sa ne auzim cu bine!